Documente de arhivă privind robia ţiganilor. Epoca dezrobiriiCulegere editată de Venera Achim şi Raluca Tomi. Cu colaborarea Florinei Manuela Constantin. Bucureşti: Editura Academiei Române, 2010, LXXV + 285 p. ISBN 978-973-27-2014-1

(versiunea integrală - pdf, 4 MB)

 

Achim-Venera_Tomi-Raluca_Documente-de-arhiva-privind-robia-tiganilor-epoca-dezrobirii_copertaVolumul reuneşte 235 de documente din perioada 1831-1859, provenind din mai multe arhive. Ele se referă la robia ţiganilor din Ţara Românească şi Moldova în ultimele decenii de existenţă a acestei instituţii, care a fost complet abolită în anii 1855-1856. Documentele se referă mai ales la chestiuni economice, sociale şi fiscale şi permit o cunoaştere detaliată a robiei, cu mecanismele ei de funcţionare.

Volumul a fost gândit ca punct de plecare pentru studii privind robia sau istoria ţiganilor, teme neglijate mult timp de istoriografia română.

Sumarul volumului include un Cuvânt înainte în limba romănă şi în limba engleză, Rezumatele documentelor în limba română şi în limba engleză, documentele propriu-zise, un Glosar şi un Indice de localităţi, persoane şi materii, precum şi o Anexă cu 12 facsimile.

Din Cuvânt înainte:

Documentele din această colecţie, deşi privesc prioritar chestiuni economice, sociale şi fiscale, sunt o oglindă a modului în care societatea românească în ansamblu şi elita românească în particular s-au raportat la robia ţiganilor. Chestiunea robiei a fost importantă pentru contemporani, deoarece era vorba de o populaţie numeroasă, însumând, în a doua jumătate a deceniului şase, atunci când a fost emancipată ultima categorie de robi, cei ai particularilor, aproximativ 250.000 de oameni, ceea ce însemna 7% din populaţia principatelor. În momentul înfăptuirii României moderne, în 1859, robia nu mai exista, ea fusese abolită cu câţiva ani înainte, dar unele categorii de foşti robi încă beneficiau de un regim juridic şi fiscal special, de natură să le faciliteze integrarea în comunităţile rurale unde fuseseră aşezaţi. Acestea sunt şi motivele pentru care documentele din colecţia noastră acoperă intervalul 1831-1859, şi am încercat să asigurăm un anumit echilibru numeric între diferitele perioade ale acestui interval.

Documentele selectate de noi din diferite arhive, toate inedite, acoperă o problematică foarte variată, de la aspectele socio-economice şi juridice ale robiei (relaţiile stăpân-rob, vânzări şi schimburi de robi, munca robilor pe moşii, fuga robilor de pe moşii sau din satele unde au fost fixaţi şi măsurile luate de autorităţi pentru prinderea fugarilor, deplasările robilor dintr-un principat în altul sau peste Dunăre, strângerea birului şi a altor obligaţii ale robilor, infracţiuni comise de robi şi pedepse, etc.), la probleme de familie (căsătorii, acte de bigamie, conflicte domestice, etc.). Mai multe documente se referă la răscumpărarea de către stat a robilor particulari în epoca de dinaintea ultimelor două legi de dezrobire, din 1855 şi 1856. Altele se ocupă de procesul de compensare a foştilor proprietari de robi în baza acestor legi, până în 1859. Intenţia noastră a fost de a ilustra procesul de dezrobire, care a avut şi o însemnată componentă financiară. Unele dintre aceste documente (eventual numai anexele lor) înseamnă tabele statistice sau calcule economice, ori liste cu robi emancipaţi. [...]

Parcurgerea volumului oferă o imagine cuprinzătoare a robiei şi a populaţiei de robi ţigani în ultimele decenii de existenţă a acestei instituţii. Volumul oferă informaţie inedită, nu numai în sensul datelor mărunte specifice oricărui document istoric, ci şi sub aspectul punerii la dispoziţia cititorului, prin intermediul unor cazuri particulare reflectate de documente disparate, a întregii problematici a robiei ţiganilor într-o epocă de profunde mutaţii sub toate aspectele. Componentele acestei realităţi sociale complexe pot fi sesizate pe documentele acestei colecţii.