Viorel Achim: Evreii în cadrul recensământului general al României din 6 aprilie 1941

Bucureşti: Editura Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel", 2008, 66 p. + 1 tab. (Caietele INSHR, nr. 2 (4) / 2008) ISSN 1842-8924

Achim-Viorel_Evreii-in-cadrul-recensamantului-generalal-Romaniei-din-6-aprilie-1941_2008La 6 aprilie 1941, în cadrul recensământului general al României, s-a făcut şi un „recensământ special al populaţiei de origine etnică evreiască". Studiul se ocupă de atenţia specială pe care organizatorii recensământului, şi în primul rând Sabin Manuilă, directorul Institutului Central de Statistică, au acordat-o înregistrării exacte a evreilor - aici intră pregătirea aestui recensământ special, cu măsurile luate pentru a preveni „eschivarea" evreilor de la recensământ şi cu formularul special pentru evrei -, desfăşurarea operaţiunilor de recenzare, prelucrarea datelor recensământului, numărul evreilor înregistraţi la recensământ şi rolul pe care recensământul din aprilie 1941 l-a avut în politica antievreiască a guvernului Antonescu.
După prelucrarea finală a datelor recensământului, a rezultat că numărul total al evreilor care trăiau în România la 6 aprilie 1941 era de 315.003, care reprezentau 2,32% din populaţia totală a ţării, care era de 13.535.757 locuitori. În iunie 1941, când Institutul Central de Statistică a comunicat presei rezultatele preliminare ale recensământului din aprilie 1941, era vorba de 302.090 evrei (2,2% din populaţia totală de 13.492.983 locuitori), dar fără evreii din serviciile armatei.
Studiul compară cifrele recensământului din aprilie 1941 cu datele pe care le oferă alte recensăminte şi numărători ale populaţiei evreieşti din România, efectuate în preajma şi în timpul celui de-al doilea război mondial, în primul rând "recensământul locuitorilor având sânge evreiesc" din 20 mai 1942, efectuat de Centrala Evreilor din România.
Numărul evreilor este discutat în contextul problematicii persecuţiilor la care a fost supusă atunci această populaţie şi al Holocaustului.
"Recensământul din 6 aprilie 1941 oferă un tablou precis al numărului şi repartizării pe judeţe şi localităţi a populaţiei evreieşti, înainte de dislocările de populaţie evreiască începute în ultima decadă a lunii iunie 1941, când, la 22 iunie, Ion Antonescu a dat ordin ca toţi evreii din sate să fie mutaţi şi plasaţi în reşedinţele de judeţ, unde vor trăi pe cheltuiala comunităţilor evreieşti locale. Aşadar, momentul 6 aprilie 1941 se încadrează unei perioade bine delimitate în istoria persecuţiilor la adresa evreilor români, anume între (1) venirea la putere a lui Antonescu şi politica sa antisemită cu măsuri mai mult de ordin juridic, pe de o parte, şi (2) declanşarea politicii de dislocare şi de distrugere a acestei populaţii, la sfârşitul lunii iunie 1941, în contextul intrării României în războiul împotriva U.R.S.S., când a avut loc pogromul de la Iaşi, iar mai apoi uciderile de evrei în Basarabia şi Bucovina, urmate de deportările în Transnistria ale populaţiei evreieşti din aceste provincii. Recensământul din aprilie 1941 priveşte, aşadar, prima etapă în politica antievreiască a guvernului Antonescu." (p. 37)
 

(versiunea integrală - Achim, Viorel_Evreii in cadrul recensamantului general al Romaniei din 6 aprilie 1941_2008.pdf, 4 MB)